În stomatologia pediatrică, utilizarea anestezicelor locale este obișnuită pentru a asigura confortul și siguranța pacienților tineri în timpul procedurilor. Trei anestezice des folosite sunt articaina, mepivacaina și lidocaina. Fiecare are propriile sale beneficii și potențiale efecte secundare.
I. Anestezicele:
1) Articaina:
Articaina este cunoscută pentru acțiunea sa rapidă, ceea ce o face o alegere populară în stomatologie. Eficacitatea sa sporită reduce timpul de așteptare înainte ca anestezia să fie complet operațională, ceea ce este benefic pentru copiii nerăbdători.
Posibilele efecte secundare ale articainei includ reacții alergice și senzații de furnicături prelungite.
Totuși, articaina prezintă unul dintre cele mai bune potențiale anestezice și una dintre cele mai reduse toxicități.
2) Mepivacaina:
Mepivacaina este utilizată datorită toxicității scăzute și a profilului ridicat de siguranță.
Combinația cu adrenalina poate ajuta la prelungirea duratei anesteziei prin reducerea fluxului sanguin local.
Înșă, dozele trebuie reduse dacă sunt afecțiuni cardiace, hepatice sau renale.
3) Lidocaina:
Lidocaina este un anestezic local utilizat pe scară largă în stomatologia pediatrică datorită istoriei lungi de siguranță și eficacitate.
Este des folosită sub forma de spray ca Anestezie locală de suprafață
Contraindicații: astm, porfirie, epilepsie necontrolată terapeutic, sindrom Adams-Stokes, tulburări de conducere intra-ventriculară
II. Vasoconstrictorii:
1) Ce este un vasoconstrictor?
– Un vasoconstrictor este o substanță care determină constricția vaselor de sânge. În stomatologie, adrenalina este un vasoconstrictor adesea folosit în combinație cu anestezice locale pentru a se opune efectului lor de vasodilatatie.
– Rolul său este de a reduce fluxul sanguin în zona în care se administrează anestezicul local.
→ ceea ce ajută la prelungirea efectului anesteziei prin încetinirea absorbției anestezicului de către organism.
→ ajutând la reducerea sângerării în timpul intervențiilor și la menținerea eficienței anesteziei.
2) Anestezie cu sau fără vasoconstrictor?
Anestezicele precum Mepivacaina fără vasoconstrictor prezintă o toxicitate mai mare decât anestezicele asociate cu un vasoconstrictor din cauza mai multor factori:
În primul rând, anestezicele fără vasoconstrictor au o durată de acțiune mai scurtă, ceea ce poate necesita doze mai frecvente și, prin urmare, crește riscul de toxicitate din cauza acumulării excesive de medicament în organism.
În plus, anestezicele fără vasoconstrictor tind să fie rapid metabolizate și eliminate de către organism, ceea ce poate duce la o eliberare mai rapidă a produselor metabolice potențial toxice.
În schimb, anestezicele combinate cu un vasoconstrictor pot prelungi durata de acțiune a anestezicului prin restrângerea fluxului sanguin la locul injectării, ceea ce reduce absorbția sistemică a medicamentului și, astfel, scade riscul de toxicitate.
Dar în cazul în care pacientul are o sensibilitate cunoscută la adrenalină, medicul dentist poate opta pentru anestezice non-adrenalinice pentru a reduce riscul de reacții alergice.
Deci, este important să se țină cont de aceste elemente atunci când se alege anestezicul pentru a minimiza riscul de toxicitate pentru pacient.
III. Cum evităm reacțiile alergice?
Pentru a evita reacțiile alergice și posibilele efecte secundare ale substanțelor anestezice, medicul dentist trebuie să ia următoarele măsuri:
1. Anamneză detaliată:
este important ca medicul dentist să colecteze istoricul medical al pacientului, în special istoricul alergiilor cunoscute la anestezicele locale.
2. Efectuarea unui test alergologic:
pentru a verifica sensibilitatea pacientului la substanța anestezică.
3. Alegerea substanței anestezice adecvate:
În funcție de istoricul alergic al pacientului și de sensibilitatea la diferite substanțe anestezice, medicul dentist poate alege anestezicul cel mai potrivit pentru a evita reacții adverse.
4. Utilizarea anestezicelor non-adrenalinice la pacienţii cu alergie sau hipersensibilitate cunoscută la adrenalină
5. Monitorizarea atentă a pacientului:
Pe parcursul întregii anestezii, dentistul trebuie să monitorizeze îndeaproape pacientul pentru orice semne de reacții alergice sau reacții adverse și să răspundă prompt dacă e nevoie.
Concluzie:
Anestezicele locale precum articaina, mepivacaina și lidocaina sunt mijloace esențiale în stomatologia pediatrică pentru a asigura confortul și siguranța pacienților tineri în timpul intervențiilor stomatologice. Medicul stomatolog evaluează beneficiile și potențialele efecte secundare ale fiecărui anestezic pentru a-l alege pe cel mai potrivit pentru fiecare caz clinic.